Despre abuzarea operatorilor de catre persoanele vizate

1. Unele dintre cele mai impovaratoare obligatii stabilite de GDPR in sarcina operatorilor de date cu caracter personal sunt obligatiile de informare a persoanelor vizate, precum si obligatiile de comunicare corespunzatoare. Acest obligatii sunt impovaratoare nu propriu-zis, pentru ca ar implica unele costuri exagerate, ci pentru ca trebuie tratate cu multa atentie si pricepere, necesare pentru atenuarea potentialului litigios al raporturilor dintre operatori si persoanele vizate.

2. Desi chestiunea costurilor nu este de neglijat, GDPR permite totusi operatorilor sa se foloseasca de pretextul costurilor pentru a frana entuziasmul agresiv al persoanelor vizate. Astfel, potrivit art. 12 alin. 5 GDPR, Informatiile furnizate in temeiul articolelor 13 si 14 si orice comunicare si orice masuri luate in temeiul articolelor 15-22 si 34 sunt oferite gratuit. In cazul in care cererile din partea unei persoane vizate sunt in mod vadit nefondate sau excesive, in special din cauza caracterului lor repetitiv, operatorul poate:
(a) fie sa perceapa o taxa rezonabila tinand cont de costurile administrative pentru furnizarea informatiilor sau a comunicarii sau pentru luarea masurilor solicitate;
(b) fie sa refuze sa dea curs cererii.
In aceste cazuri, operatorului ii revine sarcina de a demonstra caracterul vadit nefondat sau excesiv al cererii.

3. Regula in materie de informare a persoanelor vizate este ca aceasta se realizata gratuit, adica gratuit pentru persoanele vizate. Oricat de multe persoane vizate ar solicita informatii, prelucrari de date sau comunicari, costurile interactiunii cu acestea raman in sarcina operatorului, in calitate de cheltuieli indirecte. Aceste costuri nu pot fi transferate in sarcina persoanelor vizate. Asadar, cu cat numarul de persoane vizate este mai mare, cu atat costurile sunt mai mari. Costurile interactiunii cu persoanele vizate nu pot fi puse in sarcina acestora, intrucat ele reprezinta o cheltuiala facuta pentru respectarea dispozitiilor legale, dispozitii legale din care rezulta drepturile persoanelor vizate.

4. Prin exceptie, atunci cand persoanele vizate isi exercita drepturile in mod abuziv, operatorul este indreptatit fie sa refuze sa dea satisfactie persoanelor vizate, fie sa perceapa o taxa.

5. Observam ca nesocotirea drepturilor persoanelor vizate, respective, dupa caz, descurajarea exercitarii lor prin pretinderea unei taxe, nu sunt permise indata ce operatorul remarca pretentii nefondate sau o exercitare abuziva a drepturilor lor din partea persoanelor vizate, ci doar in cazul in care cererile persoanelor vizate sunt in mod vadit nefondate sau excesive.

6. Cu alte cuvinte, cererile persoanelor vizate pot sa fie nefondate, ele insa nu trebuie sa fie vadit nefondate . Legiuitorul european nu ne spune in ce consta caracterul vadit nefondat al unei cereri, ci doar ca operatorului ii revine sarcina de a demonstra caracterul vadit nefondat al cererii persoanei vizate. Aceasta demonstratie se va face in fata instantei de judecata si/sau, dupa caz, in fata Autoritatii nationale, nu in fata persoanei vizate care a formulat cererea, intrucat atunci cand se ajunge la asemenea evaluari comunicarea dintre operator si persoana vizata este deja tensionata, exista deja neintelegeri.

7. In ce priveste celalalt tip de comportament al persoanei vizate, cereri excesive , legiuitorul european ne ofera un reper: sunt excesive cererile repetitive, adica sicanatorii. In cazul cererilor excesive, nu este necesar ca ele sa fie nefondate. Cu alte cuvinte, chiar si cererile fondate, adica indreptatite, bazate in mod serios pe drepturi ale persoanei vizate, daca sunt excesive, sunt prohibite. Motivul ingaduintei legiuitorului fata de operator este acelasi ca in cazul cererilor vadit nefondate: abuzul de drept. Ratiunea legiuitorului european este asemanatoare cu a legiuitorului roman, care a prevazut, in art. 15 Cod civil, referitor la abuzul de drept, ca niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv i nerezonabil, contrar bunei-credin e . Asadar, in aceasta privinta, art. 12 alin. 5 GDPR reia si detaliaza idea exprimata de art. 15 Cod civil.

8. In ce priveste posibilitatea oferita operatorului de a percepe o taxa pentru furnizarea informatiilor sau a comunicarii sau pentru luarea masurilor solicitate, posibilitate mentionata la art. 12 alin. 5 lit. a) GDPR, observam ca aceasta taxa trebuie sa fie rezonabila. GDPR nu cere ca taxa sa acopere exclusiv costurile, cere doar ca taxa sa fie stabilita luand in considerare costurile administrative. Aceasta taxa nu trebuie sa se transforme intr-o linie de business pentru operator, nu trebuie sa fie generatoare de profit, insa este rezonabil ca ea sa contina toate costurile administrative ale operatorului. Asadar, taxa este rezonabila chiar daca ea cuprinde costuri administrative repartizate unui numar mic de solutionari de cereri (prin ipoteza vadit nefondate), ceea ce poate insemna o suma semnificativa de bani, pentru persoana vizata.

9. In concluzie, GDPR ofera operatorilor cuminti parghii pentru descurajarea persoanelor vizate abuzive, insa, asa cum se intampla aproape mereu, ultimul cuvant va reveni instantelor judecatoresti, atat in cazul unei actiuni directe a persoanei vizate cat si in cazul contestarii unei sanctiuni din partea Autoritatii referitoare la cenzurarea reactiei operatorului fata de persoanele vizate abuzive.